Misiunea mea e strâns legată de modul în care accept, simt și trăiesc încrederea. M-am întrebat adesea dacă încrederea e o emoție, dacă reprezintă doar niște gânduri care mă frământă și am încercat să înțeleg ce înseamnă să o pierzi sau să o ai.
În ultima vreme, o persoană dragă mi-a repetat să mă uit la pattern-ul pe care îl am în relații și să mă gândesc dacă nu cumva faptul că am prea multă încredere în ceilalți e problema mea. Am reflectat la asta în ultimele luni și am ajuns în fața unor decizii.
✅ Am decis că nu vreau să trăiesc o viață în care să devin suspicioasă, să mă protejez prin contracte sau pur și simplu să evit să fac lucruri cu persoane noi.
✅ Am decis că nu vreau să mă închid, să țin în mine lecții care cred că ar putea ajuta pe alții sau care m-ar putea ajuta pe mine să mă apropii de alți oameni.
✅ Am decis că nu vreau să fiu vigilentă, nu vreau să mă gândesc că oamenii sunt răi, că mă vor răni sau înșela.
✅ Am decis că nu vreau să am o viață cu mai puțină încredere, doar pentru că am fost rănită și am suferit.
✅ Am decis că nu vreau să am mai puțină încredere în mine, doar pentru că de data asta ideea mea nu a fost așa de grozavă cum mă așteptam sau visam. Doar pentru că nu a ieșit de data asta (sau chiar de mai multe ori, ha ha!), doar pentru că am dat-o în bară în această direcție, nu înseamnă că teama mea e mai mare decât curajul. Știu că doar dacă încerc de multe ori îmi voi putea crește încrederea, acest uriaș antidot pentru frică.
✅ Nu vreau ca ceilalți să creadă lucruri grele despre mine, însă nici nu pot să-mi trăiesc viața gândindu-mă la ce ar putea crede alți oameni. Așa că am decis să fiu bine cu neîncrederea celorlalți în mine, acordându-mi timp să mă gândesc ce e despre mine și ce nu e.
✅ Am decis să am mai multă încredere în mine, cu riscul de a greși, de a o da în bară big time! Am decis să trăiesc o viață cu încredere în ceilalți, cu riscul de a fi rănită și „luată de fraieră“, cum se zice.
✅ Am decis să fiu mai directă. Să întreb cealaltă persoană dacă are încredere în mine. Să le spun și eu colegilor când încrederea mea începe să scadă. Să vorbim despre nevoile noastre.
Văd în ceilalți efectele neîncrederii. Îi văd pe oameni cum se protejează, cum se ascund. Văd cât de greu e profesional să nu ai încredere în tine. Văd cât de greu e pentru un copil să crească într-un mediu în care nu e crezut nici dacă s-a spălat pe dinți sau nu.
Încrederea. O simt în relații, o gândesc, o trăiesc. O alătur bucuriei, fricii, rușinii, curajului și dorinței de a fi bine. Sper să mă însoțiți cât mai mulți în această călătorie spre o viață care merită trăită cu încredere. Merităm.
P.S. Nu uitați de Summitul Încrederii, pus la cale de Wellbeing Institute. Evenimentul va avea loc online în 8-12 noiembrie 2021. Pentru summit am intervievat 29 de experți internaționali, iar dacă vreți să urmăriți discuțiile este necesar să vă înscrieți AICI! Participarea este gratuită. Dacă doriți să aflați mai multe despre summit, vă recomand acest interviu pe care l-am acordat pentru Blogul Wellbeing Institute! De asemenea, vă mai recomand discuția despre încredere pe care am avut-o cu Mădălina Vasiu, gazda podcast-ului Thinking Made Visible.
Haideți să construim împreună comunități ale încrederii!